Jurnaliștii de la The Economist precizează într-o analiză că firmele de familie nu sunt un spectacol secundar, ci, probabil, “actul principal” al capitalismului global. Acestea reprezintă aproximativ două treimi din toate afacerile din lume și, potrivit McKinsey, generează o pondere similară din PIB. Deși majoritatea sunt mici, unele dintre cele mai mari companii din lume sunt încă, în grade diferite, controlate de familiile fondatoare, care acum se pregătesc pentru un val uriaș de succesiuni care ar putea remodela economia mondială.
Conform The Economist, firmele de familie, în care membrii dețin cel puțin 20% din acțiuni sau drepturi de vot și care au cunoscut cel puțin un transfer generațional, reprezintă aproape un sfert din marile companii listate la nivel mondial. În America, acestea reprezintă una din 16 mari companii publice; în Europa, una din șapte. Și în Asia, una din trei.
Aceste dinastii se confruntă acum cu un moment al adevărului, deoarece multe se pregătesc să predea moștenirea următoarei generații. În Occident, generația „baby boomers” atinge– sau depășește – vârsta pensionării. Succesiunea este așteptată și în China, unde firmele private au început să înflorească în anii 1980, și în alte părți ale Asiei, unde mișcările pentru independență națională au adus un val de antreprenoriat cu o generație mai devreme.
Dacă sunt gestionate necorespunzător, perturbarea afacerilor globale ar putea fi severă.
Avantajele și dezavantajele afacerilor de familie
Aceste companii au atât dezavantaje, cât și avantaje structurale. Unul dintre minusuri este tendința de a promova membri ai familiei în funcții de conducere, uneori fără criterii strict meritocratice, practică ironizată de investitorul Warren Buffett, care a comparat-o cu selectarea urmașilor pe baza performanțelor părinților olimpici.
Pe de altă parte, firmele de familie excelează prin capacitatea de a construi relații de încredere, un avantaj important în industrii precum retailul și bunurile de consum. Numele de familie funcționează adesea ca un brand de încredere, iar rețelele de relații sunt transmise din generație în generație. În piețele emergente, unde instituțiile sunt mai slabe, aceste rețele sunt esențiale, motiv pentru care firmele de familie domină în țări precum India, Indonezia sau Coreea de Sud.
Un alt avantaj este orientarea pe termen lung. Moștenitorii tind să gândească în decenii, nu în trimestre financiare, ceea ce duce adesea la prudență investițională. Deși acest lucru poate încetini inovația, el oferă stabilitate în perioade de criză. Studiile arată că firmele de familie au rezistat mai bine decât altele în criza financiară din 2008 și în pandemia COVID-19, recuperând mai rapid pierderile datorită nivelului mai redus de îndatorare. … Citește Întreg Articolul