Dragoș Roșca, investitorul care pune azi la bătaie 60 milioane de euro pentru companiile mici: În urmă cu mulți ani, asta a fost și greșeala noastră – ni se părea că totul „iese”
Când ești tânăr ți se pare că totul iese, că te pricepi, că norocul va fi mereu de partea ta. Dar în business lucrurile nu stau chiar așa, spune Dragoș Roșca, antreprenor care pune astăzi la bătaie 30 de ani de experiență și 60 de milioane de euro, pentru a-i ajuta pe cei ”mici” în business să crească, să devină mari și să-și atingă potențialul maxim.
A creat în 2024 BoldMind Fund I, un fond de investiții care stă cu ochii pe mici companii din „servicii tradiționale” precum procesarea alimentară, materiale de construcții, logistică, servicii medicale. „Adică în ceea ce am făcut toată viața, ceea ce înțelegem, ceea ce știm să facem”, povestește Dragoș Roșca, pentru spotmedia.ro.
Adevărul e că fără un mentor sau un investitor alături de tine, riscurile pe care ți le asumi sunt considerabile, chiar dacă un parteneriat presupune să renunți uneori la o părticică din business pentru a deveni „mare” într-o zi.
Ce v-a atras pe drumul antreprenoriatului?
Am avut exprimări antreprenoriale încă de când eram copil. Întotdeauna mi-a plăcut să cumpăr și să vând ceva, să învăț să negociez. Era pur și simplu un joc, era plăcere. După care, în anii `90, imediat după ce am terminat liceul, toată lumea s-a apucat să facă business.
Ne-am apucat și noi să facem niște business-uri, în principiu tot cumpărând și vânzând lucruri diverse. De la ziare, la flori, la lenjerie, la curele, electronice, orice se putea vinde, vindeam. Și cumpăram și vindeam din nou și cumpăram din nou. Asta înțelegeam atunci noi prin a face afaceri.
După care, în momentul în care am început facultatea, am continuat business-ul un pic mai organizat, în sensul în care cu doi dintre partenerii mei de atunci am decis chiar să înființăm o companie. Era la începutul anilor `90, era printre primele companii care se înființau pe atunci și a avut un parcurs nu foarte lung pentru că relativ repede nu a mai funcționat modelul nostru de business, nici parteneriatul.
S-a terminat așa un pic frustrant, pentru că am văzut cum tot ceea ce lucrasem noi și dezvoltasem în 2-3 ani s-a dus pe apa sâmbetei și a fost primul faliment. Și atunci am ajuns la concluzia că totuși trebuie să învăț să fac business la un mod mai așezat, mai profesional, nu doar vânzând și cumpărând lucruri.
Și am decis să mă angajez, am lucrat în consultanță cu o firmă de strategie în management timp de 10 ani, cu Roland Berger, la vremea respectivă cea mai mare firmă de consultanță europeană.
Și la ei am fost expus foarte multe lucruri în diverse business-uri, atât companii multinaționale, dar și companii antreprenoriale românești. Și cumva undeva în adâncul gândurilor mele întotdeauna a rămas așa un pic de chemare antreprenorială.
Tot vedeam diverși antreprenori care reușiseră, aveau business-uri solide. Pe unii dintre ei îi consiliam fie pentru dezvoltarea afacerilor în continuare, fie pentru extindere, fie pentru a-și vinde business-urile către multinaționale care veneau în România. Și a venit natural dorința de a începe un nou în parcurs antreprenorial și investitor.
În 2004, împreună cu trei parteneri, am format o companie de investiții, dar multe dintre investițiile noastre erau de fapt companii start-up-uri sau early stage, companii foarte tinere, și în care practic ne exersam din plin valențele antreprenoriale, mai mult decât propriu zis cele de investitori.
Eram alături de management, de la momentul în care tăiau prima factură până când dezvoltau afacerea, recrutam oameni, negociam cu furnizori, cu clienți mari. Și cumva a fost un mix de antreprenoriat și investiții.
După care, sigur, lucrurile au evoluat. M-am dus din ce în ce mai mult înspre zona de investiții. Și asta este într-adevăr un domeniu carel îmi place și care mă reprezintă acum mai mult.
Exista atunci în 2004 această cultură a parteneriatului între antreprenori și cineva care să vină să-i ajute?
Da, exista. Fonduri de investiții existau dinainte. Primele fonduri de investiții în România au apărut undeva la mijlocul anilor ’90. Erau fonduri de investiții străine. Nu existau fonduri locale, dar existau fonduri străine. … Citește Întreg Articolul